Exerciţiu de inspiraţie

Maestrul îi spuse tânărului său discipol, care era plin de mâhnire, să pună o mână de sare într-un pahar cu apă si să bea. Apoi maestrul l-a întrebat:

- Ce gust are?

- Groaznic, răspunse discipolul scuipând. Maestrul a chicotit, apoi i-a spus discipolului să ia încă o mână de sare pentru a o arunca în lac. Cei doi au mers în tăcere până în apropierea lacului în care se reflectau crestele muntilor si, după ce discipolul a presărat sarea, maestrul i-a spus:

- Acum bea din lac…

În timp ce apa se scurgea de pe bărbia tânărului, l-a întrebat:

- Ce gust are?

- Destul de bună.

- Ai simtit gust de sare?

- Nu, a răspuns tânărul.

Maestrul s-a asezat lângă el, l-a prins de mână si i-a spus:

- Suferinta este ca un pumn de sare. Contează în ce o pui. Deci, atunci când suferi, lărgeşte-ţi viziunea asupra lumii, pentru a o face vastă si profundă, şi astfel să absoarbă suferinţa precum lacul sarea.

Sursa:
http://seductiatrupului.ro/povestiri...-cu-talc/exercitiu-de-inspiratie.html

De ce credeţi că oamenii le fac rău altor oameni?

        55% dintre numărul total al respondenţilor cred că oamenii le fac rău altor oameni ca urmare a educaţiei pe care au primit-o sau a fondului genetic. Cu toate acestea, sârbii consideră că principalul motiv ar fi traumele personale din experienţele anterioare. În rândul românilor, pe lângă educaţie şi trecutul personal, o altă explicaţie aleasă de 18% dintre aceştia este instinctul de supravieţuire.

Ce mâncau românii acum 100 de ani?

Cu ce se hrăneau românii acum un veac şi cât s-au schimbat lucrurile de atunci şi până azi ?

     Ce mănâncă azi, cam ştim, dar nu ne putem da seama cât de mare este schimbarea petrecută într-un veac decât comparând hrana de azi cu cea din jurul anului 1900. Dacă vom cerceta câteva lucrări ale unor cărturari care s-au ocupat de subiect - medici, etnologi ş.a. - şi cărţi de bucate din vremea aceea, ne vom minuna cu siguranţă de uriaşele prefaceri prin care a trecut societatea românească, văzute prin prisma unuia dintre aspectele cele mai grăitoare şi bogate în înţelesuri ale culturii umane: alimentaţia.

     Într-o lucrare tipărită în 1895, intitulată „Igiena ţeranului român”, autorul, dr. Gheorghe Crăiniceanu, se apleca şi asupra acestui aspect - „Alimentaţiunea în diferite regiuni ale ţerii şi în diferite timpuri ale anului.” Ţăranii alcătuiau, la vremea aceea, cea mai mare parte a populaţiei ţării, iar situaţia lor era departe de fi înfloritoare.

Cartea dr. Crăiniceanu aduce mărturii asupra sărăciei, nivelului de trai scăzut şi impactului acestuia asupra sănătăţii populaţiei.

     Unele lucruri nu ne surprind prea tare, de pildă observaţia că mămăliga era baza alimentaţiei, deşi s-ar putea să ne surprindă totuşi afirmaţia că “uneori fac şi de trei ori pe zi mămăligă.”

     Se mânca mult mai multă mămăligă decât pâine, poate pentru că, aşa cum se explică în carte, mămăliga este mai uşor de făcut decât pâinea. Pâinea de grâu era o mâncare mai „aleasă”, rezervată mai curând sărbătorilor. Făina albă de grâu, atât de banală azi pentru noi, era pe atunci mult mai preţuită, căci din ea se făceau multe copturi rituale - cozonaci, colaci - cu semnficaţie spirituală.

     Pe de altă parte, oamenii de la sate mâncau multe lucruri pe care azi tot mai puţini români le mai mănâncă: ştir, podbal, frunze de sfeclă,  hrişcă, mei, bob, ulei de cânepă, jufă (julfă) - tot un produs obţinut din sămânţă de cânepă; semăna cu un fel de brânză şi era folosit ca umplutură de post la plăcinte şi turte ori amestecat cu "tocmagi" (tăiţei).

     O  mare problemă, care îngrijora autorităţile şi pe medici, printre care şi pe autorul lucrării, era obiceiul ţăranilor de a consuma porumb “stricat”; cules prea devreme şi depozitat în condiţii necorespunzătoare, fără a fi bine uscat şi aerisit, porumbul se altera, ceea ce se credea că ar contribui la apariţia pelagrei, o problemă serioasă de sănătate publică pe vremea aceea.După părerea dr. Crăiniceanu, e cât se poate de regretabilă această predominanţă a porumbului în alimentaţia ţăranului român la sfârşitul secolului XIX. Acest fapt făcea ca alimentaţia ţăranului să fie deficientă în substanţe nutritive esenţiale, iar sănătatea lui avea mult de suferi din această cauză.

     Ce a mai rămas din felul de a mânca al românilor de acum 100 de ani? Cu bune şi cu rele, prefacerile în acest domeniu oglindesc mersul lumii în această sută de ani. Ne-am schimbat mult, în multe privinţe, iar regretele nu-şi au întotdeauna rostul: nu tot ceea ce obişnuiau strămoşii noştri acum un veac, în materie de alimentaţie, era neapărat bun şi sănătos. Noi ştim azi mai multe decât ştiau ei despre hrană, iar cunoaşterea ar trebui să ne ajute să discernem şi să păstrăm (doar) ceea ce merită păstrat.

Sursa:
http://www.descopera.ro/cultura/10717052-ce-mancau-romanii-acum-100-de-ani

Aventura cunoaşterii

 

Ce înseamnă pentru voi cunoașterea?

      Voltaire zicea că nu există cunoaștere înnăscută pentru motivul că nu există copac care să iasă din pământ cu frunze și fructe. Pentru mine cunoașterea e sinonimă cu educația. Dar oare cât de important e rolul pe care îl joacă ea în viețile oamenilor ?

      Educația - sau cel puțin așa o numesc ei, ei cei care ne învață să facem, nu să gândim. Un geniu nu răspunde perfect la orice întrebare, dar un geniu făurește perfect câte o întrebare pentru fiecare răspuns.

      Un sistem care judecă și definește succesul în funcție de mormanul de facturi pe care le primești lunar, care ne obligă să muncim atâtea ore suplimentare fără nicio satisfacție și care ne taie sufletul în două, transformându-ne într-o nimic mai mult decât o adunătură de clone. Chiar suntem doar niște mașini făcute numai pentru a răspunde anumitor cerințe, a umple niște răspunsuri și a nu primi nimic în schimb? Poate doar un șut în fund spre coșul de gunoi dacă nu reușim să urmăm instrucțiunile, pe motiv că împiedicăm creșterea profitului.

      Un sistem care ne educă să renunțăm la pasiunea din fiecare activitate, să învățăm doar să supraviețuim, iar când în sfârșim descoperim secretul pentru a face asta, ne omoară. Un sistem educativ care ne controlează complet viețile și care încă mai are tupeul să susțină militarea pentru dezvoltare.

De ce votează americanii marţea?

      Din 1845, americanii îşi aleg preşedintele la fiecare patru ani, în marţea dintre 2 şi 8 noiembrie. Destul de ciudat, nu? De ce tocmai marţea? Dacă un asemenea sistem ar funcţiona în România, oare ce prezenţă la vot s-ar înregistra? Probabil că destul de scăzută. Deci, de ce marţi?

Jacob Soboroff  încearcă să ofere un răspuns la această întrebare:

Sursa:
http://it.bzi.ro/de-ce-voteaza-americanii-martea-8976

Să gândim pozitiv, zic.

Imi place sa gandesc pozitiv si sa vad lucrurile intr o lumina foarte optimista. De aia , din cand in cand, imi pun filmul Titanic uitandu ma insa de la final spre inceput, pe "derulare inapoi". In felul asta filmul este despre un vapor mare care salveaza multi oameni...

       Am inceput sa ma hranesc cu gandirea pozitiva. Am descoperit ca functioneaza, am descoperit ca te ajuta enorm de mult, am atras in viata mea oameni valorosi, am atras in viata mea situatii favorabile pe care inainte le-as fi catalogat drept noroc, sansa, destin. Cativa din pasii pe care i-am urmat sa trec de la o gandire negativa la o gandire pozitiva, gandire care mie personal mi-a adus satisfactii majore, m-a invatat sa zambesc din nou in fiecare dimineata.        

Documentarele gen The Secret, What the bleep do we know,  Zeitgeist ...mai deschid niste ochi, pe mine ma fascineaza si vi le recomand ..

        Pentru a trece de la o gandire negativa la o gandire pozitiva,  recomand urmatoarele exercitii : 

1. Foloseste cuvinte pozitive cand vorbesti. Daca in mod constant spui “nu pot” ai putea sa te convingi ca e adevarat. Inlocuieste cuvintele negative cu unele pozitive. Spune-ti ca faci tot ce este posibil pentru a avea o relatie fericita, spune-ti ca faci tot ce este posibil sa ai o cariera stralucita, spune-ti ca faci tot ce este posibil sa te pastrezi in forma.

2. Indeparteaza toate sentimentele care nu sunt pozitive! Nu lasa gandurile si sentimentele negative sa te cucereasca cand ai o stare de spirit proasta. Pe scurt,  inlatura negativismul!

3. Foloseste cuvinte care evoca puterea si succesul. Umple-ti gandurile cu cuvinte care te fac sa te simti puternica, fericita, avand control asupra vietii tale.

4. Practica afirmatiile pozitive. Unul dintre cele mai frecvente exercitii pentru o gandire pozitiva este afirmarea pozitiva. Ce inseamna asta? Repeta-ti o fraza pozitiva de genul “Merit sa fiu fericita” sau “Merit sa fiu iubita”. Crezand ca aceste afirmatii sunt adevarate si repetandu-le mereu vei avea o gandire mai pozitiva asupra vietii.

5. Redirectioneaza-ti gandurile! Aceasta metoda folosita de psihoterapeuti te ajuta sa-ti controlezi gandurile cand incepi sa simti emotii negative ca deprimare sau anxietate. Cum poti face asta? Cand simti ca o astfel de emotie incepe sa puna stapanire pe tine, creeaza un gand fericit, o imagine pozitiva, ceva care te face sa te simti bine pentru a-ti tine sub control sentimentele negative.

6. Crezi ca vei reusi! Nimic nu se compara cu increderea in sine pentru a creea o realitate de succes. Lasa-ti indoielile la o parte si crezi ca veti reusi in indeplinirea obiectivelor.

7. Analizeaza ce a mers prost. Sa gandesti pozitiv nu inseamna sa negi ca nu are ce sa mearga prost. In schimb acorda-ti timp pentru a vedea ce a mers prost si ce a dus la situatia actuala pentru a evita viitoarele greseli si sa privesti inainte mai pozitiv maine.

8. Iarta-te! Certandu-te mereu pentru lucrurile care au mers prost nu va schimba nimic. Spune-ti ca te-ai iertat si permite-ti sa mergi mai departe.

9. Gandeste-te la un esec ca la o oportunitate. Cateodata si cele mai negative lucruri din viata noastra ne prezinta oportunitati pe care poate nu le-am fi vazut altfel. De exemplu sa-ti pierzi slujba poate fi o ocazie buna pentru a-ti deschide propria afacere.

Nu uita:

Ce traiesti azi reprezinta rezultatul gandurilor tale de ieri, iar ce traiesti maine reprezinta rezultatul gandurilor tale de azi.

Sursa:
http://artafeminina.ro/cum-sa-zambesti-in-fiecare-zi-gandirea-pozitiva/ 

Ce sau cine este un psiholog bun?.... sau ce face ca un psiholog să fie bun ?

      Experienta de viata - trebuie sa fi trecut el insusi prin diverse momente dificile astfel incat sa vada ce functioneaza si ce nu functioneaza cu adevarat in procesul de vindecare.

Sa inteleaga umanul in splendoarea luminii si intunericului sau. 

     Cultura - capacitatea de a intelege multitudinea de personalitati, de a oferi exemple, metafore si comparatii care ajuta clientul sa se obiectiveze.

   
    Talentul -  ca in orice meserie, un bun specialist, trebuie sa aiba vocatie catre aceasta meserie.Multi dintre cei care sunt psihologi, sunt pentru ca nu au stiut ce altceva sa faca cu viata lor. Altii pentru ca au vrut sa se cunoasca pe ei insisi,....sau altii ce invata niste teorii si tehnici pe care incearca apoi sa le aplice  fara a intelege insa mare lucru din problematica omului din fata sa.

      Empatia – calitatea de baza in aceasta meserie, nu este posibila daca psihologul nu are complexitatea cognitiva si emotionala necesara. Da, poti empatiza sa simti suferinta dar nu ajuta prea mult daca empatia se opreste aici. Nu inseamna ca trebuie sa fii un afemeiat ca sa pricepi un alt afemeiat. E loc de argumentat aici si pro si contra, dar a putea intelege un alt Eu diferit de al tau, necesita o mare capacitate de transpunere intr-o alta alcatuire mentala si sufleteasca. Iar a iesi din tine insuti este o actiune al naibii de dificila. Psihologul trebuie sa fie familiar cu aceasta actiune, sa fi deslusit maiestria de a ignora propriile-i capacitati si de a simti ce este, ce poate si ce nu poate omul din fata lui.

         Oricat ar suna de poetic si desuet, un psiholog bun este o persoana care a iubit mult. Pentru ca iubirea este actiunea care te face sa iesi din tine insuti.  Iubirea pentru un partener, pentru copii, pentru prieteni, iubirea de cunoastere si de idei, iubirea in dimensiunile ei nenumarate, iubirea fata de uman.

         Un psiholog bun este :

-  un om pe care il poti admira, pentru ca prin admiratie poti invata enorm de multe.

-  un om cu o personalitate calda, charismatica, ancorata in realitate, in prezenta caruia simti ca te poti gandi si te poti simti pe tine insuti cu toate vulnerabilitatile, fricile si defectele tale.

- este acela care te ajuta sa iti descoperi resursele si bogatiile, care stie sa iti aduca motivatia corecta la lumina, care stie sa te redea pe tine tie insuti intr-o versiune pe care sa o poti iubi.

       Multi dintre psihologi sunt sedusi de un umanism excesiv, de un cult al suferintei si al copilariei. Care este bun intr-o anume masura – ii da capacitatea sa empatizeze, simti ca e o persoana sensibila care te asculta. In exces insa poate vicia relatia terapeutica.

Un psiholog, in afara de faptul ca trebuie sa isi fi vindecat propriile traume, trebuie sa fie intr-o continua dezvoltare personala – mai ales ca psihologia este o stiinta tanara si in fiecare an se fac noi descoperiri, se darama teorii vechi si sunt propuse altele noi.

Psihologia evolutionista, neurostiinta, neuroteologia sunt cateva dintre stiintele care ajuta la identificarea genomului psihic in toate nuantele sale si din care un psiholog trebuie sa-si extraga cunoasterea.

In concluzie , ceea ce experienta confirma: schimbarea este posibila!

Sursa:
http://www.artdevivre.ro/ce-sau-cine-este-un-psiholog-bun/